Viata de dincolo de bloguri si social media

Da, din fericire exista viata si in spatele blogurilor sau retelelor social media.
Stiu ca nu e nimic nou in ceea ce spun, insa pana nu testezi pe propria piele, totul ramane la un pur nivel teoretic.

Cand i-am povestit unei prietene ca mi-am scos toate postarile de pe blog din ultimii 4 ani aceasta a parut dezamagita si usor indignata de faptul ca nu ma gandesc la cei care imi citesc articolele si care se regasesc in ele.
Ma bucur mult daca am reusit sa impart un strop de lumina din cand in cand si sunt recunoscatoare.
Totusi nu se pot pastra pe un blog cuvinte vechi care poate acum nu te mai reprezinta.

Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca au existat oameni care au considerat ca ma cunosc suficient de bine doar citindu-mi blogul. Nimic mai fals.
Din pacate, din motive de social media uitam cum este sa descoperi un om in toata splendoarea fiintei sale comunicand in mod direct si privindu-l in ochi. Uitam de asemenea, cum este sa ne lasam rabdatori descoperiti.

Din acest motiv, i-am raspuns prietenei mele ca daca isi doreste sa mai stie ce mai fac, ii sugerez sa-mi dea un telefon si sa iesim la o cafea, decat sa se informeze de pe blogul meu. Evident, mi-a dat dreptate.

Imi doresc ca imaginea pe care voit sau nu, ne-o cream pe internet sa nu ne stirbeasca din identitatea reala. Imi doresc sa existe mai mult in noi decat o serie de fotografii, postari, upadate-uri si feeling-uri.
Imi doresc ca data viitoare sa-i zambesc unui om si nu sa ii scriu pe privat.

Da, este mai usor, insa ne jucam riscant cu singuratatea absoluta.

Probabil va fi mai frumos ca din sutele de pagini pe care le am scrise deja sa iasa o carte sau un volum de poezii. Nu exclud aceasta optiune.

Concluzia mea este :  sunt mai mult sau mai putin decat un blog, sunt mai mult sau mai putin decat niste simple fotografii.
Cu totii suntem altfel decat ceea ce spune imaginea virtuala despre noi.
Sa folosim tastaturile deci, pentru a ne conecta ulterior in realitate, pentru ca realitatea, va spun eu, este cu totul alta. :)

Pe curand la un ceai,

J.

Food and Tea a wonderful journey of taste

Today is a special day. Do you ask me why? Because the time has come for you to find out some secrets about yourself and about the tea you often drink. You just love tea don't you?

You love those rainy mornings when preparing breakfast you open your favorite book and the main character inspires you to add to your ritual a cup of tea.

What to choose? 

White tea with that smooth flavor that makes you feel always comfortable with yourself, that makes you dream and brings you light? 

Or maybe Green, subtle and powerful in the same time. It wakes you up, it makes you feel alive and bright.

Now your eyes drop on the Oolong tea box because of the real taste which gives you confidence.

You have also in your mind a robust Black tea combined with fruits flavors that can penetrate even the most pessimistic thoughts in the world.

I sincerely would like to ease your little conflicts from your mind. I suggest you to choose the type of tea, simply considering the recipe you have in your plan for cooking.

First let me remind you the great healthy properties that this ancient drink has and the benefits that brings to your organism.

1. Powerful antioxidant

Tea contains special molecules which are well known antioxidants that keep you young and healthy. These antioxidants fight successfully with cancer and bad cholesterol, protect your heart and boost immunity. 

2. Clarity of mind

Tea helps you keep your mind clear and calm, reduces stress and removes anxiety. Tea speeds up metabolism, improves memory and helps you to be always focused and alert.

3. Excellent for meditation

 Tea also enhances the state of meditation and calm because reduces blood pressure. Nowadays, in this fast and crowded world we all need some time for ourselves to heal the anxiety we have inside, to detach from all the objects and relationships and to connect with the true universal energy.

3. Good and healthy energizer

Everything is energy, even our food and drinks. Anything that we introduce in our organism influences in a good or a less good way the level and quality of our energy.

That is why it is so important to concentrate while you are cooking your food and while you are combining all the elements. Yes indeed drinking wine with food is a tradition spread all over the globe. But have you tried Tea? The principle is exactly the same, having an adventure in flavors, and this time without alcohol. Maybe sometimes you are not in the mood fo getting a little dizzy after your meal and still you need something liquid to give power to the taste of food.

Tea is a wonderful companion of food because it cleanses your palate and prepares your senses for the next course. Tea may be just a mid-course, a little conversation until the next dish or tea directly compensates the flavor and the story of the recipe.

If you are a wine fan you know for sure terms as acidity, texture, flavor and body. Tea applies the same principles.

Now, for sure you wonder : which tea and which food are best friends? Some say that a good pairing means similar tastes, other say that complementary ones are the most important. It is a matter of preferences after all. The beautiful part of pairing tea with food is that you have unlimited combinations and you can use your imagination and sensitivity to prepare a whole inspiring meal.

Let's see some basic combination in order for you to start the magic art of combining food and tea. For example white tea because of its subtle flavor, goes very well with rice and easy spring salads. The green tea is also mild and smooth and it can be paired with seafood, salads, rice and chicken.

Oolong tea can be lightly, medium or even fully oxidized. Generally you can drink Oolong with lobster, sweet foods, duck and grilled meats, desserts and fruits.

The Black tea is a good friend with full flavored foods like meat, spicy

Mexicans, Italian food, even Indian or Turkish dishes. The list can continue with salmon, breakfast foods, chocolate and creamy desserts.

Finally, Pu-erh tea is well known for the digestive benefits. It goes very good with foods with a high quantity of fat, oily foods, red meats and stir-fries.

If your breakfast consists of omelets, sausage and bacon, than the perfect tea will be a black one, for example an Assam Beast of the East or a Ceylon Ray of Sunlight. 

If you prefer a lighter breakfast with cookies and biscuits try a Darjeeling Sunrise. Even if it is also a black tea is not that robust and strong.

What are you having for lunch? Look at the main dish. If you prefer

fish or seafood than try a green tea as Bancha or Genmaicha. Also green tea goes very well with cheese, Dragron Well for hard cheese and a Formosa Jade for brie. If you choose chicken you can combine it with a Criss Cross green tea from China, while fried chicken or duck, meat and lamb pairs with an Assam black tea.

An easy salad pairs nicely with a green tea as Green Celebration. If the salads has consistent ingredients as eggs, tuna, olives, then try a Golden Himalaya.

There are unlimited options when it comes to pairing tea with food. After all we can let ourselves be guided by our intuition, smell and palate and innovate. The world of tea is so large and friendly and waits for you to discover it.

You can start with a simple, elegant white tea when you meet your dearest friend. You can continue with a bold green tea, when you have an important meeting and you need to feel the energy flowing through your veins. A black tea is for your profound moments when you get deep with yourself and you are eager to discover something new. Herbal and fruits flavors are for your lovely relationship with your inner child and with your childhood.

All your experiences are there, waiting for you at the border between good food and a wonderful tea.

Tea and photo source:

http://www.rivertea.com

Lumea si viitorul le apartine copiilor nostri

Totul incepe la cresa. Copilul de aproximativ un an si jumatate, doi, aude si simte pentru prima data expresia prea bine cunoscuta : "nu ai voie!"

El nu prea intelege exact de ce se agita atat de mult oamenii maturi in jurul lui si nu il lasa sa isi desfasoare orice tip de activitate isi doreste. Aude des: nu ai voie sa tipi, nu ai voie sa plangi, nu ai voie sa sari, nu ai voie sa alergi, nu ai voie sa faci altceva decat fac toti ceilalti copii, nu ai voie sa razi in hohote, nu ai voie sa te tavalesti pe jos, nu ai voie nici sa-ti curga nasul si nici sa faci pipi in pantaloni. Pur si simplu, nu ai voie, nu este bine.

Timpul trece, dupa care ajungi la gradinita. Acolo treaba se complica. Pe langa faptul ca joaca nu mai este o prioritate iarasi nu ai voie sa : te exprimi, sa vorbesti mult, sa plangi (pentru ca deh, acum esti mare), sa te plimbi, sa chicotesti. In plus mai apare si "nu e frumos sa". 

Incetul cu incetul inveti cum e sa fii pedepsit, cum este sa fii marginalizat, cum este sa stai intr-un colectiv sub stres, cum e sa primesti recompensa doar daca taci si respiri neobservat. Daca alergi, razi si esti un copil exuberant mai mult ca sigur primesti stampila de copil rau. Ei bine, adultii astia cam obisnuiesc sa strige la tine si sa te pedepseasca pentru orice. La urma urmei si asta e tot o forma de atentie si energie din partea lor, asa ca e ok, atat timp cat esti in centrul atentiei. 

Eventual daca vezi ca pierzi teren in defavoarea altor copii din grupa enorma de 25-30, probabil ca vei face exact ceea ce ti se spune sa nu faci : sa lovesti alti copii, sa-i certi si tu la randul tau. 

Cele de mai sus sunt doar o parte infima din experientele copiilor anilor 2000. Ei sunt construiti din alt aluat decat suntem noi. Ei sunt o generatie care inca sunt educati de adulti care au trait in regimuri de opresiune. Pentru ei, intuitiv toate aceste metode nu mai  functioneaza. Atunci ce fac? ei se revolta, cat pot de mult. Imi doresc ca ei sa-si pastreze spiritul revoltat si puternic, indiferent de regimul la care sunt supusi, pentru ca doar asa voi trai ziua in care voi vedea o Romanie mai vesela decat este ea in prezent.

Am fost pusa in situatia sa fac parte din ambele tabere si nu este usor. Am fost copilul revoltat si inovativ si acum sunt adultul care sunt presat din exterior sa aplic aceleasi metode de educatie ca toti ceilalti. Nu este usor sa mentin un echilibru. Vad in fiecare zi cum evolueaza acesti copii noi ai planetei si ma rog pentru ei sa fie puternici si sa inlature din calea lor in timpul vietii cu mult curaj toate elementele menite sa ii blocheze si sa ii opreasca din evolutie. 

Copiii de 5, 6 ani nu mai sunt copii. Din cauza acestui sentiment de inferioritate nejustificat pe care il are tara noastra fata de alte state ale lumii, tendinta si dorinta este ca acesti copii sa devina seriosi, rigizi, extrem de mentali si atotstiutori. Parintii au ambintii ca odraslele lor sa fie competitive, sa castige, sa fie cei mai buni. De cealalta parte educatorii au o programa enorm de incarcata pe care trebuie sa o respecte dumnezeieste incarcandu-i pe copii intr-un ritm accelerat si ambitios cu informatii.

La gradinita se invata limbi straine, matematica, se invata cantecele pe de rost obligatoriu, iar jocurile sunt menite sa sporeasca doar logica si inteligenta mentala. Nimic nu mai este amuzant, nimic nu mai este creativ, copiii au cearcane. Notiunea de inteligenta emotionala nu prea exista, iar cultul tolerantei, al increderii si intelegerii fata de omul de langa noi este prea putin abordat. Ei bine asta este valabil si in familii, nu doar in gradinite.

Cert este ca acest copii cresc intr-un stres enorm zi de zi. Ceea ce ma bucura este ca au reusit sa-si creeze un sistem de aparare mult mai puternic decat il aveam noi. Avand acces la atat de multa informatie, ei fac conexiuni mult mai usor si jongleaza cu adultii mult prea autoritari.

Acest articol nu este menit sa judece sau sa critice. Ar fi simplu sa afirm ca este vina parintilor sau a educatorilor, sau a Romaniei. Ar fi simplu sa spun ca suntem toti niste victime ale unui sistem defect, sa blamez politicienii si sa plang tarii acesteia de mila. Toata lumea face asta.

Celor din jurul meu le-au luat 20 de ani sa ma dezvete de ceea ce sunt eu cu adevarat, iar mie inca 8 sa ma recapat pe mine insami si inca procesul nu s-a terminat. Am crescut intr-un oras in care a avea talent la muzica este si astazi ceva exotic. Am trecut prin sistemul de invatamant pana la masterat inclusiv si dupa ce am dat disertatia am facut o cruce mare ca am scapat de sistemul nostru de educatie. Ironic am ajuns sa lucrez cu copiii, iar acestia au avut menirea pana acum sa-mi aduca aminte cine am fost si cine sunt. Au rascolit in mine cele mai dureroase amintiri despre "Iulia nu ai voie", in conditiile in care am fost o copila destul de maleabila si influentabila, desi vizibil revoltata.

Eu mai gresesc cu ei, dar am incredere in acest copii de astazi ca au o capacitate enorma de a lupta pentru ei insisi. Pe de alta parte trebuie sa acceptam ca acesta este si destinul nostru, al celor nascuti in Romania. Ceea ce traim astazi ne finiseaza si ne caleste spiritul. Sunt convinsa ca nimic nu este intamplator si a fugi de graiul asta al nostru dulce este de departe cea mai mare greseala. Sa ne intre bine in cap: nu suntem nici nemti ,nici francezi si doar noi avem cuvintele DOR si DOINA. 

Imi doresc sa traiesc si sa-i vad pe acesti micuti avand copii la randul lor. Imi doresc ca ei sa ierte si sa uite tot ce astazi li se introduce fortat in subconstient. Imi doresc sa fie liberi, plini de forta si curajosi in a-si exprima opiniile. Ei sunt niste copii care au venit pe pamant cu un bagaj spiritual mult mai mare si am speranta ca vor intui inca de la o varsta frageda care este menirea lor. 

Noi adultii in schimb avem datoria sa nu uitam ca lumea viitorului este a lor, al acestor copii. Avem datoria sa-i respectam ca pe niste entitati spirituale. Copiii acestia simt, discern, au opinii si dorinte. Acum inca mai pot fi opriti cu forta dar vor veni vremuri in care ei vor fi categoric mai puternici decat noi.

Noi, oamenii acestia tristi si seriosi ce suntem, ar trebui sa fim recunoscatori pentru toata iubirea pe care copiii sunt capabili sa ne-o dea gratuit in ciuda comportamentului nostru abuziv.

Suntem obligati si responsabili in a deveni capabili sa le oferim calm, intelegere, rabdare, bunatate, protectie si mai ales respect.

Pamantul, planeta, viata aici este asa cum este. O privire din ansamblu este acum in acest ceas binevenita.

Daca nu am avea greutati inseamna ca nu ar trebui sa fim aici si ca nu am mai avea nimic de invatat. Suntem pusi unii langa altii sa ne bucuram si sa cantam, sa suferim si sa plangem, sa fim singuri si in comunitati. Avem de facut atat de multe. 

Un grad minim de acceptare ne va usura traiul. Doar astfel, viata aceasta, miracolul si cadoul nostru, presarat cu atat de multe provocari poate astfel purta o emblema permanenta de lumina si speranta.